Mihail Sadoveanu (1880-1961)
A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic, însă cel mai mult s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Din 1910 a fost numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. Colaborează la revista Sămănătorul, dar își va pune amprenta în revista care apărea la Iași, Viața Românească.
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.
Este inițiat în Francmasonerie în ianuarie 1927 și intră în loja Dimitrie Cantemir de la Iași. Are o ascensiune rapida, devenind membru al „Supremului consiliu de grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat în România” și participă la inaugurarea Templului Masonic de la București 1930. Va păstra această funcție până în anul 1937 cand Masoneria va fi scoasă în afara legii.
Nicolae Bălcescu (1819-1952)
Om politic, scriitor și dedicat al studiilor istorice şi activităţilor revoluţionare, este unul dintre întemeietorii societăţii secrete „Frăţia“, care avea în vedere pregătirea mişcărilor revoluţionare de la 1848 (unele surse susțin că a fost Venerabilul Lojei Frăția din București în anul 1847). Este considerat de către mulți specialiști ca fiind unul dintre cei mai importanți revoluționari europeni ai vremii. Întreaga sa operă este străbătută de ideea dezvoltării, a progresului ca lege necesară a istoriei. De asemenea, a fost un militant al cuceririi libertății naționale și al înfrățirii popoarelor.
Nicolae Titulescu (1882-1941)
Om politic și diplomat excepțional, a revoluționat lumea europeană prin viziunea sa. Unitatea în diversitate este conceptul său care se regăsește in doctrina Uniunii Europene de astăzi. A ocupat de mai multe ori funcția de ministru de externe. Din 1921 a fost delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 și 1931) Președinte al acestei organizații internaționale. În această calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii. A fost numit și Cavalerul Păcii Mondiale.
Nu se cunosc date exacte despre locul și data la care a fost Inițiat în Francmasonerie, însă cel mai probabil, acest eveniment a avut loc în perioada de studii din Franța.
Titu Maiorescu (1840-1917)
Reprezintă o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern și membreu fondator al societății literare Junimea. Maiorescu este unul din cei mai mari critici literari români. A absolvit ca șef de promoție Academia Theresiana din Viena, continuându-și studiile în Berlin și Giessen unde va obține și doctoratul. Obține licența în filosofie (la Sorbona), litere și drept.
A ocupat de-a lungul timpului funcții de ministru al cultelor, justiție, externe, prim ministru și diplomat la Berlin. Între 1892 și 1987 devine rector al Universității din București.
În Francmasonerie a fost inițiat la Iași, în Loja Steaua României (26 noiembrie 1866).
Ion C. Bratianu (1821-1891)
Unul dintre cei mai importanți oameni politici liberali din istoria României, a fondat și a ocupat funcția de președinte al PNL. A participat la Revoluția din 1848 și a ocupat mai multe funcții politice importante: ministru de finanțe, de interne, de război și prim ministru. A fost numit membru de onoare al Academiei Române.
A fost inițiat în Francmasonerie în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării.
Mihail Kogălniceanu (1817-1891)
A fost un om politic de orientare liberală, avocat,istoric și publicist român, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. Ca ministru de externe al țării în 1867 și în perioada 1877-1878, Mihai Kogalniceanu și-a legat numele de actul proclamării independenței de stat a României.
Trebuie amintită publicația “Dacia Literara” care a adunat scriitorii pașoptiști, publicație ieșită de sub tutela lui Mihail Kogalniceanu, prin care a explicat cât de importantă e promovarea istoriei noastre, a scriitorilor noștri, fără a fi nevoie să ne inspirăm din scrierile altor popoare.
Ca activitate masonică, se știe că a fost Venerabilul unei Loje din București începând cu anul 1844.
B.P. Hașdeu (1839-1907)
Militant unionist, antidinastic, antijunimist. Preşedinte al „Asociaţiei enciclopedice române“ şi membru al unor societăţi ştiinţifice străine din Baltimore, Cracovia şi Paris. Membru al Societăţii Academice Române (1877) şi vicepreşedinte, în mai multe rânduri, al Academiei Române, în perioada 1885-1906.
Hasdeu a cochetat și cu politica. Partizan al lui Kogălniceanu, a susținut lovitura de stat din 2 mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, a susținut dinastia străină, de Hohenzollern, apoi, pe aceeași linie a ideilor de factură paneuropeană, a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României.
După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hașdeu de la Câmpina. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor de lucru, Hașdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător și un pionier al mai multor domenii ale filologiei și istoriei României.
Vasile Alecsandri (1821-1890)
S-a afirmat ca poet, prozator și dramaturg. A luat parte la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, redactând unul din documentele ei programatice și a petrecut un an de exil în Franța. Întors în țară, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova şi Muntenia, se numară printre devotații lui Al. I. Cuza și e trimis de acesta în mai multe misiuni diplomatice în Franța, Italia și Anglia, pentru a determina marile puteri să recunoască faptul dublei sale alegeri. A ocupat funcția de director al Teatrului Național din Iași.
A fost membru fondator al Societății Literare Române (1867) și membru de onoare al Societății Academice Române (1871)
Legat de viața sa masonică, se cunoaște că în anul 1857 era membru activ al unei Loje din capitala Moldovei.
Carol Davilla (1832-1884)
General, medic și farmacist român de origine franceză. A studiat medicina în Franța. A fost angajat pentru organizarea serviciului sanitar al oştirii Ţării Româneşti (1853), medic-şef al Spitalului Militar (1864), inspector general sanitar al armatei (1864-1884). A creat Şcoala de Mică Chirurgie (1855), Facultatea de Medicină (1869) şi Societatea Naţională de Cruce Roşie (1876).
La 5 mai 1874 a fost propus pentru iniţiere în Loja bucureşteană Înţelepţii din Heliopolis. Iniţiat la 4 iunie şi ales Venerabil al lojii la 14 iunie. În acelaşi an, participă la Paris la o adunare a Venerabililor lojilor aflate sub obedienţa Marelui Orient de Franţa. Pentru prima dată în istoria Franc-Masoneriei autohtone, lojele au fost reprezentate de un Venerabil la o întâlnire internaţională. În 1879 era membru în Comitetul Central al Masoneriei Române şi, începând din acel an, timp de nouă ani, primul Pro Mare Maestru al Marelui Orient al României. De asemenea, a fost garant de amiciţie al lojii sale, pentru Lojile Zeloşii Filantropi din Paris, Tăcerea din Barcelona şi Pacea din Port Louis, Insulele Mauritius. Un nepot al său, Carol (Cita) Davila, mason român, a fost ministru plenipotenţiar la Washington în secolul trecut.
Traian Vuia (1872-1950)
Inginer şi inventator, pionier al aviaţiei mondiale, constructorul primului avion din lume, brevetat în Franţa în 1903.
A mai inventat un generator original de abur cu randament termic mare, brevetat în mai multe ţări. Membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919); a participat în mişcarea de rezistenţă în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind preşedintele Frontului Naţional Român din Franţa.
A fost iniţiat la 4 august 1919, în Loja pariziană Ernest Renan, împreună cu Al. Vaida-Voevod şi cu ceilalţi membri ai delegaţiei române participanţi la Conferinţa de Pace de la Paris.
