mobile-logo
Top

Francmasoneria in Romania

MLSARFrancmasoneria in Romania

nasterea-masoneriei-in-romania1

Spre deosebire de cazul țărilor occidentale, în România francmasoneria a rămas destul de discretă și din această cauză mulți oameni nu conștientizează rolul major pe care francmasoneria romană l-a avut în formarea statului roman modern și cat de mult datorăm acestei instituții.

Cu toate că francmasoneria a intrat relativ recent în țara noastră, mai exact începând cu secolul al XVIII lea, în rândurile sale s-au numărat personalități de marcă ale neamului românesc, printre care putem aminti voievozi sau domnitori cum au fost: Constantin Mavrocordat, Alexandru Ioan Cuza sau Scarlat Ghica; fețe bisericești printre care s-au numarat episcopul de Huși, Leon Gheuca, care a ajuns mitropolit al Moldovei, episcopul de Hotin Amfilochie și mitropolitul Ungro-Vlahiei Dionisie Lupu, sau personalități ale vieții culturale și politice: I.C. Bratianu, C.A. Rosetti, M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu, Dimitrie Bolintineanu și alții. Acestor personalități și ideilor lor aflate pe aceeași lungime de undă cu principiile francmasoneriei le datorăm introducerea Codului Civil, crearea Crucii Roșii, Școlii de Arte și Meserii, dezvoltarea învățământului sau dezrobirea țiganilor. Poporul român este unul creștin și tocmai din această cauză idealurile francmasoneriei au putut fi puse cu succes în practică aici, ținând cont de faptul că originile francmasoneriei sunt de natură creștină.

Trebuie să amintim și de importanța apartenenței lui Alexandru Vaida Voevod la o lojă franceză, și anume Ernst Renan, începând cu anul 1919. Acesta a aderat la masonerie o data cu vizita sa in Franta din 1919, cu ocazia Conferintei de Pace de la Paris. Vaida Voevod a susținut ulterior că s-a înscris în lojă pentru a obține un avantaj pentru țara noastră la această conferință, că a participat doar câteva luni la lucrările lojei franceze și că nu a facut parte din nicio lojă română. Cu toate acestea, există documente oficiale care atestă contrariul, demonstrând faptul că el nu era un simplu membru al lojei franceze și că și-a continuat, cu siguranță, activitatea în România, cel mai probabil ajungând până la gradele superioare. Declarațiile sale trebuie analizate în acel context complicat, în care România tocmai se aliase cu Germania împotriva Uniunii Sovietice, în 1941. Acest lucru ar explica afirmațiile tăioase la adresa francmasoneriei „jidovițe” care „trăiește în frăție de cruce cu Moscova și cu marele capitalism internațional”. Cert este faptul că legăturile sale cu francmasoneria europeană și mondială au ajutat înfăptuirea Marii Uniri la 1 decembrie 1918.