mobile-logo
Top

Ce este Masoneria?

MLSARCe este Masoneria?

Cuvintele francmason, francmasonerie reprezintă forma românească a cuvintelor free mason (limba engleză), franc maçon (limba franceză) sau frei Maurer (limba germană) care înseamnă “liber zidar” şi constituie o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care clădeau biserici, bazilici şi catedrale în Evul Mediu. Denumirea, ca atare – Mason, Masonerie – apare, pentru prima dată în jurul anului 600, pe șantierul Bisericii Canterbury , aflat sub conducerea legendarului călugăr Austin. Aproape o jumătate de veac mai târziu, în anul 643, pe vremea dominației lombarde în Italia, un edict legal îi evoca pe “Maeștrii Masoni din Como”. Noul nume (Masonerie) pentru străvechiul Ordin Inițiatic va face rapid o strălucită carieră internațională. Un document din Germania vorbește, în 713, despre “ prezența Masonilor printre călugări” .Prințul Edwin – fiul regelui Athelstan – reputat geometru și filozof, ajunge “Mare Maestru al Masonilor din Anglia”, elaborând, în anul de grație 926, “CARTA Masonica de la York ”, aceasta fiind prima mare încercare de reunire a tuturor Constituțiilor Masonice într-un singur corp de norme. Despre noțiunile “Mason” și “Masonerie”, amintește și Etienne Boileau, in anul 1268, în faimosul său tratat “Cartea meseriilor ”. În 1283, apare un alt document, de astă dată Pontifical, în care se precizează că “Frații Masoni sunt scutiți de taxe și dări și pot călători liberi în toate țările creștine”.

PRIMA DEFINIȚIE

Prima încercare de a defini Masoneria se află în celebrele manuscrise “Vechile îndatoriri”, cunoscute în istorie cu numele de REGIUS (în anul 1390) și COOKE (în anul 1410). După ce, în respectivele manuscrise, sunt enumerate cele șapte arte liberale (gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, muzica și astronomia), urmează următorul text: “Toate artele se bazează pe Geometrie. Chiar și Gramatica și însăși Retorica nu ar putea exista fără Geometrie”. Și acum vine textul edificator: “Geometria este arta de a măsura orice lucru în cer și pe pământ. Ea se mai numește și Masonerie”. Câteva secole mai târziu, în 1691, eruditul R. Kirk avea să constate, totuși, un tulburător adevăr: “Originea cuvântului Masonerie reprezintă încă un mare mister” . Evident, Geometria avea un sens mult mai larg, decât cel atribuit astăzi. În concepția lui Pitagora – venerat ca fiind marele patron al Confreriei în epocă – numărul geometric constituie ultima realitate în tot ceea ce există și se manifestă. În aceeași ordine de idei, trebuie amintit că pe frontispiciul Academiei lui Platon scria: “Nimeni nu intră aici, dacă nu este geometru!”. Chiar și la o distanță de trei secole după manuscrisele lui Regius și Cooke, prima ediție a Constituțiilor lui Anderson, publicată în 1723, poartă pe frontispiciu un desen alegoric, reprezentând doi bărbați examinând cea de-a patruzeci și șaptea problemă a lui Euclid, adică tocmai faimoasa teoremă a lui Pitagora, conform căreia pătratul ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor celor două laturi. Așadar, și după 2200 de ani tradiția pitagoreică a Confreriilor ezoterice își regăsește locul în moderna Masonerie.

A DOUA DEFINIȚIE

A doua încercare de a defini Masoneria se află în însuși corpul Constituțiilor lui James Anderson. Textul este încă tributar severului spirit antic de excesivă prudență, de exprimare strict simbolică, de practicare a misterului desăvârșit, de a păstra ascunsă flacăra vie a Ordinului, de a o conserva și apăra cu strășnicie de lumea profană. Altfel nu se pot explica lapidaritatea și caracterul destul de limitat, al acestei definiții: “Masoneria este centrul de unire și mijlocul de a închega prietenii între oameni care, altfel, ar fi rămas niște străini unii pentru alții”. Dacă unica funcție a Ordinului Masonic ar fi fost doar facilitarea unei simple prietenii între oameni onorabili, Masoneria Universală ar fi dispărut de mult.

A TREIA DEFINIȚIE

O a treia încercare, mult mai interesantă, de definire a Masoneriei – ca mod de viață – o găsim, paradoxal, nu într-un text științific, ci într-o culegere de “Cântece ale Masoneriei”, aparținând lui Naudot:15025451_1146465065407822_4687898205167261621_o

“Formează-ți în virtute sufletul și rațiunea                                                                                       

 Recunoaște legile înțelepciunii supreme

Nu-ți vătăma aproapele

Ci iubește-l ca pe tine însuți

Invață-i pe oameni arta de a trăi virtuoși

În Templu se află secretele Masonului

Condu-mă cu grație în Templul respectabil

Și nu vorbi niciodată decât limba cordială

Pe care o vorbesc Regii Pământului

Limba Artei Regale

Dacă vrei sa fi Mason”

Această culegere de cântece – merită subliniată coincidența – a fost publicată pe vremea unui mare monarh Mason, în secolul al XVIII-lea: Frederic al II-lea al Prusiei, supranumit cel Mare. Într-adevar, el a aplicat toleranța masonică în practică, decretând: “Oricare ar fi religia sa, fiecare om, ăn statele mele, are dreptul de a fi fericit.

A PATRA DEFINIȚIE

A patra definiție am descoperit-o, la finele aceluiași luminat secol al XVIII-lea, în Tratatul “Catehismul ucenicului”, publicat la Londra. Definiția Masoneriei capătă, de acum, amploare și relief : ”Masoneria este un sistem moral original, încărcat cu alegorii și luminat de simboluri. Masoneria te invață să fii caritabil, să faci fapte bune și să-ti păstrezi sufletul curat; te invață să apreciezi legăturile de prietenie, să accepți regulile de bază ale oricărei religii și să respecți rugăciunile acesteia; să-i ajuți pe cei slabi, să-i ocrotești pe orfani și sa-i ridici pe cei căzuți; te îndeamnă să sprijini Puterea, să promovezi moralitatea și să dezvolți știinta și artele; te invață să iubești oamenii, să te temi de Dumnezeu și să speri în fericire”. Se observă saltul calitativ al formulării, coerentă și nuanțarea – în germene– a unor viitoare principii fundamentale, deși exprimarea ezoterică primează încă în detrimentul celei exoterice.

A CINCEA DEFINIȚIE

A cincea definiție o găsim în articolul 1 al Constituțiilor Marelui Orient al Franței: “Masoneria, instituție esențialmente filantropică și progresistă, are ca obiect căutarea adevărului, studiul moralei și practica solidarității. Ea acționează pentru ameliorarea materială și morală, pentru perfecționarea intelectuală și socială a umanității. Are ca principii toleranța reciprocă, respectul față de ceilalți și față de sine, libertatea absolută a conștiinței”. Considerând concepțiile metafizice ca fiind de domeniul exclusiv al aprecierii individuale ale membrilor săi, Masoneria refuză orice afirmare dogmatica. Ea are ca deviză: “libertate, egalitate, fraternitate”. Ne aflăm deja în plină civilizație masonică modernă. Lumea a evoluat. Am ajuns la răspântia a două mari culturi: epuizarea Renașterii și apariția Modernismului, cu toate paradoxurile și contradicțiile sale. Liberalismul trece din sfera ezoterică în planul concret al vieții sociale, secolul al XIX-lea prefigurând marile lumini, dar și imundele pete de întuneric ale veacului
următor.

A ȘASEA DEFINIȚIE

A șasea definiție a Masoneriei o datorăm Constituțiilor Masoneriei Române astfel cum au fost redactate ele în anul 1894: Masoneria, continuatoare a societăților secrete antice, este un apostolat, compus din membri de orice naționalitate, sau religie, propunându-și a regenera omenirea prin formarea bunelor moravuri și luminarea oamenilor pentru triumful adevărului, al dreptății și atingerea scopului final al creației omenirii. Masoneria este una și aceeași pe tot globul pământesc; se împarte însă în diverse familii sau ordine”.

Masoneria Română rezumă crezul apostolatului său în urmatorul mod:

  • Credința în existența lui Dumnezeu – Marele Arhitect Al Universului – cauza cauzelor, forța forțelor, sorgintea de viață eternă și rațiunea existenței Universului;
  • Credința în nemurirea sufletului;
  • Credința în solidaritatea oamenilor, ca rezultantă a sociabilității omului;
  • Principiul libertății;.
  • Principiul egalității;
  • Credința în puterea fermei voințe: spiritul, dominând fizicul și servindu-se de el,
  • Credința în rezultatul perseverenței:
  • Credința în puterea unirii: sprijinul reciproc mărește forța și asigură triumful.

Este, categoric, una dintre cele mai frumoase și vibrante definiții ale Masoneriei Universale. Sună ca un îndemn la rigoare, la ordine, la disciplină interioară liber asumată. Are fiorul unei impresionante chemări la descătușarea acelor tainice forțe spirituale, capabile să aducă lumina progresului. Indubitabil, iluștrii noștri înaintași ne-au lăsat o zestre masonică, asupra căreia încă n-am meditat destul.

A ȘAPTEA DEFINIȚIE

Nu în ultimul rând, ultima definiție este cea mai scurtă și mai cuprinzătoare. Aceasta aparține ilustrului Michael Barion: „Masoneria este, înainte de toate, o manieră de gândire, de simțire, de a trăi și de a acționa”.